1. Pocăința-i crinul alb în câmpul larg,
Pocăința-i pana ce te poartă înspre har.
Norii negri însă arunca piatră în catarg,
Să pierzi cârma vieții, rătăcind dinspre hotar.

R: /:Ferește-te, zboară săgeata
Vrășmașului în drumul tău.
Haina să nu prindă pata
Pământului și-a celui rău.
Ține calea către viață,
Nu te abate de la ea,
Caci Isus îți dă speranță
Și te poartă-n slava Sa. :/

2. Pocăința-i plâns cu suflet greu și-amar,
Pocăința-i mărturia omului vechi și murdar.
Scaldă-ți firea-n râul care curge iar,
Nu lasă stropul cel de tină să-ți prefacă albul-n amar.

3. Pocăința-i focul sfânt ce arde-n pieptul tău,
Pocăința-i hotărârea de-a trăi cu Dumnezeu.
Când te-apasă încercarea, pleacă-ți fruntea-n fața Sa
Și rămâi pe calea dreaptă, sub privirea Lui mereu.